# A mai trecut un an. Unii am imbatranit, altii ne-am mai maturizat,
unii s-au mai acrit si inrait, altii ne-am facut mai intelepti, mai
intelegatori. Cu bune si rele, cu dureri si bucurii, sa nu va para rau
ca l-ati trait, sa nu va atarnati de el ca a trecut. Pentru mine a fost
un an de munca multa, nu doar fizica, de devenire, de intelegere a
faptului ca prin efort, concentrare, 90% transpiratie si 10% inspiratie,
the sky is the limit. Si nici macar cerul.
# La
sfarsitul lui august am inceput facultatea si ma pregatesc intens sa
devin profesoara la pitici de 1-6 ani. Ritmul e intens, nu tocesc ca sa
scriu din memorie la un examen de X ore, ci citesc si gandesc si compar
multe carti si articole, ca apoi sa exprim cu cuvintele mele
respectivele teme de discutie. Fiecare examen/lucrare vine cu o pagina
pe care mi se explica ce inseamna plagiatul si cat de aspru se
pedepseste. Daca fac vreo prostie, risc sa mi se anuleze respectivul
curs si sa trebuiasca sa il fac inca o data, prostiile mai serioase pot
duce la eliminarea din facultate si imposibilitatea de a-mi continua
studiile fara sa explic de ce mi s-a dat un sut in fund. In concluzie,
se pune accent pe ce poti tu, ca individ, se pedepseste serios furtul si
frauda.
# In decembrie am avut si primele doua
saptamani de practica, la o prescoala unde voi face practica pana termin
facultatea. Grupa la care am fost repartizata are 18 copii de 1 an si
ceva pana la 2 ani si ceva. In paralel, exista grupa de 3-4 ani, 20 de
copii, multe activitati sunt comune, asa ca observ, ma joc, mananc,
ajut, dansez, strang in brate, sunt responsabila, alaturi de celelalte 6
persoane care lucreaza acolo, de 38 de copii. Este fascinant sa
descopar cat de capabili sunt niste copii atat de mici, cat de mult pot
eu invata de la ei. A fost surprinzator sa realizez si cat de mult din
ce invat teorie se aplica si exista in practica. Mai ales legat de
comportamentul adultilor fata de copii, de cum ne comportam diferit fata
de fete si baieti, desi teoretic stim ca nu e cazul, cum decidem noi ce
si cum sa faca copiii, le ghidam activitatile, dintr-o anumita
comoditate si rutina, in detrimentul creativitatii si influentei lor in
"regulile jocului", ceea ce sunt invatata ca ar trebui sa primeze. In
curand incep a doua practica, de data asta de o luna. Sper sa reusesc sa
dezvolt atunci un text separat.
# V-am spus care e
institutia mea suedeza preferata? Posta. Ca tot citeam ca se pune
problema privatizarii postei in Romania. PostNord AB este o companie
publica detinuta in proportie de 40% de Danemarca si 60% de Suedia, cu
activitati de transport, posta, mesagerie, logistica in ambele tari. In
afara de sediul central, posta are cate un sediu operativ in fiecare
kommuna, unde sunt masinile si postasii. In rest, in fiecare magazin de
tip supermarket, tabac, chiosc de ziare gasesti de cumparat timbre.
Cutii postale sunt peste tot, la fiecare colt de strada. La magazinele
mari exista cate un "colt" al postei, unde de obicei lucreaza tot
angajatii din respectivul magazin, si unde trimiti si primesti pachete.
Tot aici gasesti si cutii, plicuri speciale. Oamenii trimit si primesc
prin posta acte, documente importante, fara prea mult stres ca s-ar
putea pierde. Plicurile ajung chiar si in aceeasi zi, local. In ciuda
faptului ca Suedia e una din cele mai tehnologizate tari, suedezii adora
sa foloseasca si posta clasica, isi trimit scrisori, felicitari cu tot
felul de ocazii. Pentru Craciun, Posta scoate timbre speciale, de sezon.
In afara de faptul ca poti cumpara timbre si trimite plicuri in absolut
orice magazinas si colt de strada, fara sa fie nevoie sa faci "un drum
pana la posta", mai e ceva ce ma face sa ador si eu la randul meu sa
trimit scrisori si felicitari: timbrele sunt ca stickerele, cu adeziv pe
spate, nemaifiind nevoie sa le lingi si sa te ingretosezi.
# Am
vazut zilele astea 2 documentare despre ABBA si Roxette. Cat de mult
succes si bani au avut si au, stiam. Ca aveau si au niste studiouri de
inregistrari la scala industriala, imi inchipuiam. Ce m-a impresionat,
insa, a fost decenta si modestia cu care vorbesc si traiesc oamenii
astia. Nu tu aere de vedete, ci doar povesti si opinii de bun simt,
respect si prietenie pentru fiecare om din trupa si staff. Casele lor
mari si frumoase, dar nu palate, nimic opulent. Decenta. Ceva
intr-adevar specific suedez.
# Inainte de Craciun a
aparut un articol in presa despre invazia de cersetori tigani veniti din
Romania si Bulgaria. I-am vazut si eu din plin pe la colturi de strada,
intrari in supermarketuri, metrou, ba chiar si in campusul
universitatii. Nu am vazut niciodata sa primeasca ceva. Nici macar o
koroana. Asta pentru ca suedezii au o cu totul alta educatie si cultura a
donatului. Sunt printre cei mai generosi din lume, dar o fac organizat,
catre cazuri speciale, Crucea Rosie, Salvati copiii, organizatii pentru
animale, etc. Sunt tare curioasa cum va evolua situatia, ca spre
deosebire de cersit, care nu e ilegal, furtul din magazine si casele
oamenilor se pedepseste prompt.
# In Romania, la ordinea zilei, oamenii sunt agitati, mai mult sau mai
putini agresivi in limbaj, cauta conflicte si cand nu e cazul, adora sa
isi puna mainile in sold si sa isi arate tzafna. Devenisem si eu asa, in
trafic, la job, cu pietenii, ca na, asa face toata lumea. De doi ani in
Suedia, am descoperit ca am devenit foarte calma, mult mai ingaduitoare
si non-conflict, desi am stat si la cozi lungi, si in trafic blocat, si
la ghisee cu functionari idioti. Dar asa sunt suedezii, educati sa
evite conflictul, sa nu ridice glasul, sa se duca la o plimbare prin
padure in loc sa se ia la paruiala cu barbatul/nevasta. Copiii nu iau
bataie (Suedia e prima tara care a scos in afara legii batutul copiiilor
de mai bine de 30 de ani si realitatea dovedeste ca cei mai multi
suedezi stiu, inteleg si respecta asta; Romania e pe lista tarilor care
au interzis bataia, dar practica e un pic diferita),
prin urmare copiii nu prea urla prin magazine, nu se prea dau cu fundul
de pamant. Scoala face multe campanii anti-mobbing si se vede. Nici macar cainii nu prea latra pe aici. Tot calmul si
non-agresiunea suedeza se duc naibii de doua ori pe an, de Midsommar si
mai ales de Craciun. Zile libere, neamuri pe care in general reusesti sa
le eviti, dar de Craciun nu prea ai cum, alcool si da, explodeaza
somonul suedez. Am fost si eu martora la o explozie in familie si pot
declara, cu mana pe inima, ca suedezii nu sunt deloc moi si incapabili
de reactii, ci ar face tzantari 10 taximetristi in plina Rahova, doar din
doua karate din vorbe. Impresionant.
# Ca tot am zis de
cresterea agresiunii de Craciun, mi-am adus aminte ca am citit un
articol despre suedezii care pleaca din tara de sarbatori. Primele trei
motive sunt: simt nevoia de soare, scapa de cumparatul cadourilor, evita
sa se intalneasca cu rudele. Sinceri si practici suedejii astia.
# Daca tot am vorbit mai devreme de donat, am vazut de cand am venit aici cum biserica
suedeza (protestanta) nu iti sare cu patrafirul la usa de Craciun si
Boboteaza contra unei sume modice, dar se ocupa activ si foarte angajat de campanii umanitare,
ajutorarea homeless-ilor si a familiilor sarace (da, exista si aici).
Biserica nu are treaba cu zona politica, asa cum politicienii nu stau la
rand la pupat icoane, au alte treburi de facut. Oamenii de rand nu se
declara religiosi, in schimb ies in ger pe strada cu casolete cu mancare
si ceai cald pentru oamenii strazii, pentru ca asa e omeneste. In
paralel, in tara moderna si civilizata si parte din UE Romania,
institutia puternica a BOR scrie comunicate de presa cum ca omul
(geniul, comunistul, nenorocitul, deosebitul, nu conteaza, fiecare cu
parerea lui) Sergiu Nicolaescu nu are voie sa fie incinerat, ca o ultima
dorinta, ca nu e in spiritul ortodox al neamului. Au scris multi despre
asta, nu mai dezvolt eu, mie mi-a placut ce a scris Turambar (pe
care cu bucurie l-am regasit de curand, si ca bloger si ca om
de-adevaratelea, pe facebook, dupa ce acum cativa ani nu am mai vrut sa
il citesc ca eram eu rebela fara cauza si nu citeam blogeri mari si cu
trafic, ca ii consideram fitosi si ingamfati - domnu Turambar, te rog sa
ma scuzi, eram si eu mica pe vremea aia). Cel mai misto mi s-a parut
faptul ca BOR a vrut sa dea bani de inmormantare crestin-ortodoxa
familiei, in conditiile in care nu am prea auzit de situatii similare la
oameni de rand, ba din contra. Dupa cum comentam la acelasi Turambar pe
facebook, vikingu
m-a instiintat ca vrea sa-l incinerez cand o muri si sa-l imprastiu in partea de
ape unde prindem noi bibani. Tinand cont ca avem acasa si serpi si mi-a
scris mie aici pe blog un anonim furios-drept-credincios ca serpii sunt
diavoli si de-aia ne merge rau, cred ca e cazul sa ma apuc de construit o
biserica ortodoxa din aur si nestemate aici in curte, in spatele magaziei, doar doar imi recapat si eu
dreptul la coliva.
Sa aveti un an mai mult bun decat nebun, oameni dragi!
"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn
sâmbătă, 5 ianuarie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)